Istoric

VECHIMEA COMUNEI CORDĂRENI
Ca şi în cazul altor aşezări, varietatea formelor de relief, bogăţia acestor locuri au creat posibilitatea aşezării omului aici, încă din cele mai vechi timpuri.Deşi pe teritoriul satului nu au fost efectuate săpături arheologice ştiinţifice, sunt atestate totuşi urme ale unor vechi aşezări omeneşti.
Cele mai vechi dovezi de viaţă omenească cunoscute până în prezent sunt resturile materiale datând încă din neolitic. Resturi de culturi materiale neolitice a populaţiei străvechi de pe teritoriul satului Cordăreni au fost identificate în mai multe locuri. În sprijinul afirmaţiilor de mai sus menţionăm că la hotarul de nord al satului Cordăreni cu comuna Havârna, pe un platou la marginea Dealului Pâşcov, la aproximativ 800 m nord-vest de Movilă Pâşcov şi la aproximativ 600 m, la vest de fostul iaz Pâşcov, lângă padurea Rediu, s-a descoperit o întinsă aşezare din care s-au cules bucăţi de chirpic, piese de silex şi numeroase fragmente ceramice aparţinând culturii Cucuteni, fazaAB.
Pe botul de deal numit Valea Murarului, la 1 km de pârâul Ibăneasa spre sud şi la 300 m de pârâulValea Murarului, în est, a fost descoperită o aşezare din care s-au cules fragmente ceramice aparţinând culturii Cucuteni, faza B, loc situat în partea de sud-est a satului, la o depărtare de 1,2 km şi la aproximativ 500 de metri de pădurea Vorniceni. La această descoperire arheologică făcută de prof. Constantin Gologan, au lucrat prof. Anton Chiorescu, elevii Amurăriţei Gelu, Jijie Viorel in 1975.
De asemenea la circa 1 km de sat în partea de nord, pe locul numit Prosia, la 200 m de pârâul Ponoare s-a descoperit o aşezare, din care s-au cules fragmente ceramice aparţinând neoliticului faza A, în 1973 făcută de prof. Constantin Gologan.
Cultura Cucuteni este puternic reprezentată atât pe teritoriul satului Cordăreni cât şi în spaţiul geografic învecinat. Aşa de exemplu la numai 3 km de moşia Cordărenilor, pe moşia satului Corlăteni, au fost descoperite aşezări omeneşti din epoca neolitică.Acestea ne fac să credem că este probabil ca evoluţia demografică din neolitic să fi determinat o locuire pe o arie mai largă,deci şi la Cordăreni. Urme de aşezări omeneşti în zonă sunt şi pentru perioadele următoare trecerii de la neolitic la epoca bronzului şi cea a fierului, aşa cum ar fi la Corlăteni sau Lozna, prima localitate fiind la 6 km depărtare de Cordăreni.
Deci nu este exclusă, presupunem o continuitate de locuire şi pentru vatra satului Cordăreni în această perioadă.Din secolul ala XIV lea, odată cu apariţia domniei, domnul va exercita asupra pamântului întregii ţări un drept de stăpânire superioară şi un drept de jurisdicţie asupra întregului teritoriu al statului.
Pentru a-si avea sprijinul boierilor, domnul le întăreşte acestora drepturile asupra proprietăţii funciare pe care ei le transmiteau ereditar.
În virtutea aceluiaşi drept de stăpânire supremă, domnia făcea miluiri şi dări de pământ mănăstirilor, apoi unor boieri şi slugi domneşti, pentru slujirea cu credinţă a intereselor domniei şi de multe ori chiar ale ţării.
Cu ocazia unei asemenea dări, este şi prima menţiune documentară a satului Cordăreni, din 17 ianuarie 1517, când Bogdan al –III- lea,cel orb, fiul lui Ştefan Cel Mare, care domneşte între 2 iulie 1504 şi 20 aprilie 1517, întărea câteva sate marelui boier Luca Arbore, cu care ocazie ceaşnicul Drogotă Secuianul, în schimbul unui sat de peste Prut primea Cordărenii pe Ibăneasa.
Documentul original emis de cancelaria lui Ştefan Cel Tânăr (fiul lui Bogdan al –III-lea), care domneşte între anii 1517 – 1527 confirmă acest schimb de sate, arătând în plus că această aşezare aparţinuse copiilor Neagăi, fiica lui Andreica Cordar, nepoata lui Iuban cel Bătrân cu privilegiul ce a a avut Iuban cel Bătrân de la străbunicul nostru Alexandru Voievod (Alex cel Bun).
Redăm un fragment din 1519 emis de cancelarea lui Ştefăniţă Voievod ”Din mila lui Dumnezeu, noi Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat, credinciosul nostru pan Dragotă Secuianul ceașnic a slujit mai înainte sfânt raposatului nostru bunic Ştefan Voievod şi părintelui nostru Bogdan Voievod, drept şi credincios, iar astăzi slujeşte nouă drept şi credincios”.
În continuare se arată că Ştefăniţă întăreşte lui Dragotă Secuianul “Un sat pe Ibăneasa, anume Cordăreni ce el a cumpărat de la copii Neagăi fiica lui Andreica Cordar, nepoata lui Iuban cel Bătrân, şi din privilegiul ce a avut bunicul lui Iuban celm Bătrân de la străbunicul nostru Alexandru Voievod (fiul lui Roman I)”.
Vechimea satului trebuie deci coborâtă pe bază documentară până la primele decenii ale secolului al XV lea, deci din timpul lui Alexandru cel Bun.
Moşia Cordăreni a avut la început un singur proprietar, fiind apoi lăsată moştenire urmaşilor, neavând date despre hotarele moşiei, însă aflăm cu aproximaţie că satul era aşezat sub Dumbrava Înaltă, iar hotarul să fie, după hotarul vechi pe unde din veac au folosit”.
Urme din Dumbrava Înaltă sunt şi astăzi pe teritoriul moşiei Cordăreni, constând în trei păduri mai mici şi stejari izolaţi cu o vechime de peste 500 de ani.
O asemenea pădure se află la 1,2 km spre sud numită Cordăriuca, alta situată la 1,5 km în partea de sud-est a satului numită Slobozia – Vorniceni şi alta în partea de nord –vest a satului, la o depărtare de 2 km , numită Griviţa.
Cât priveşte stejarii izolaţi, ei sunt în număr de 3 în prezent situaţi în partea de sud-est a satului la aproximativ 400 m de pădurea Slobozia –Vorniceni.
(Înainte de 1962 au fost 7 stejari, dar care s-au uscat din diferite pricini, 2 în rand cu cei 3 stejari actuali şi 2 mai izolaţi).
Se impune pentru cititorii noştri, mai ales cei din Cordăreni să cunoască câteva date despre Dumbrava Înaltă.Am afirmat că aceşti stejari au peste 500 de ani. Aducem argumente că multe Dumbrăvi, au apărut în partea de nord a Moldovei, după luptele duse de Ştefan Cel Mare cu polonii în anul 1497.
Ioan Albert regele Poloniei în august 1497 începe campania împotriva Moldovei, în fruntea unei armate de circa 100 000 de oşteni trece Nistrul pe la Mihălceni şi înaintează până la Cotnari. Ştefan trimite solii pentru tratative dar aceştia sunt arestaţi şi închişi în Cetatea Liovului.Atunci Ştefan îşi dă seama de adevăratele intenţii ale acţiunilor militare de a ocupa Moldova. În faţa acestei situaţii , Ştefan porunceşte ca oastea Moldovei să se adune în Târgul Romanului.
În 27 august 1497 Ştefan părăseşte Suceava capitala Moldovei, şi se îndreaptă spre Roman, unde erau adunaţi peste 40 000 de oşteni şi 2000 de oşteni trimişi de Radu Cel Mare din Ţara Românească.
În 24 septembrie 1497 oastea polonă ajunge până sub zidurile Sucevei şi începe asediul.
Asediul a durat 3 săptămâni zi şi noapte, însă fără nici un rezultat.
După tratative duse de conducătorul Transilvaniei, Ştefan acceptă ăncetarea ostilităţilor, dar cere lui Albert să se întoarcă în Polonia pe aceeaşi cale pe unde au venit.Armata polonă începe retragerea dar nu respectă clauza impusă de Ştefan, alegând drumul care trecea prin Siret prin marele Codru al Cosminului, spre Cernăuţi.
Pe 26 octombrie 1497 oastea moldovenească condusă de Ştefan cel Mare, atacă armata polonă în Codrii Cosminului unde cade în luptă cea mai mare parte a armatei poloneze.
Sunt luaţi zeci de mii de ostaşi polonezi ca prizonieri, care sunt daţi sălaşurilor de boieri din nordul Moldovei, ca slugi.
Aceștia sunt puşi să are pământul cu plugurile, unde s-a semănat ghindă iar pădurile de stejari apărute s-au numit Dumbrăvi, aşa cum credem că a apărut Dumbrava Înaltă de la Cordăreni.
Ioan Albert vrea să se răzbune în anii următori, dar oastea sa are aceeaşi soartă de la Codrii Cosminului, oştenii sunt luaţi prizonieri şi puşi să planteze stejari luând fiinţă alte Dumbrăvi.
Apreciez în mod deosebit iniţiativa primarului Cristian Dumitraş, care împreună cu elevi de la Şcoala Gimnazială Cordăreni, conduşi de Mirela Dumitraş şi alţi invitaţi am plantat în locul stejarilor uscaţi de la Cordăreni, puieţi de stejari în data de 15 aprilie 2018.(Câte 15 puieţi pentru fiecare stejar uscat).
Locurile satului Cordăreni, sunt încărcate de istorie, amintind că pe aici trecea ” drumul cel mare ce mergea la Hotin” nu departe de locul numit Selişte unde au fost scoase la iveală mai multe monede poloneze din aur şi argint purtând anii 1540-1598, iar locul menţionat este o veche aşezare medievală(un vechi târg).Pe acest drum a fost posibilă venirea lui Iacob Heraclid Despot, sprijinit de polonezi, la Verbia , unde a avut loc lupta cu Alexandru Lăpuşneanu între 17-18 noiembrie 1561, localitate aflată în sudul Cordărenilor, la aproximativ 7 km.
Tot atât de probabil, banii menţionaţi mai sus, puteau fi ascunşi în anul 1600 la trecerea armatei lui Mihai Viteazul, prin Dumeni, sat pe care îl prăda şi care se află la 4 km distanţă de Cordăreni, neexcluzându-se trecerea armatei chiar prin Cordăreni.
Tot pe ”Drumul cel mare ce mergea la Hotin” la Verbia, a avut loc şi lupta dintre Ieremia Movilă domnul Moldovei cu armatele lui Mihai Viteazul, unde domnitorul Moldovei este învins şi se retrage la Hotin.Trupele lui Mihai Viteazul pornesc spre Suceava, care îşi deschid porţile fără luptă, astfel având loc în mai 1600 prima unire a celor trei ţări române. Într-un hrisov din 6 iulie 1600 el se intitulează “domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.
Crâmpeie despre istoria satului Cordăreni, vom da şi în continuare, dar acum amintim doar că moşia Cordăreni a fost împărţită după moartea lui Drogotă Secuianul între fii acestuia Mariica care a primit partea de vest a moşiei, Nichita care primeşte partea de mijloc a moşiei şi Magdalena care primeşte partea de est, care credem că este actuala moşie Slobozia., care vor fi mai târziu satele Cordăreni, Slobozia-Ghinghioaia şi Griviţa.

ŞCOALA CORDĂRENI – 160 DE ANI DE FUNCŢIONARE DIN 1858

Evoluţia unei aşezări cu o continuitate de locuire cum este a Cordărenilor, se poate spune că se identifică cu istoria destul de zbuciumată a Ţării Moldovei. De altfel cu ani în urmă N. Iorga arăta „că o sinteză completă a istoriei românilor nu se va putea scrie decât după publicarea exhaustivă a izvoarelor şi întocmirea de monografii pentru fiecare aşezare omenească”.
Fiind zise cele de mai sus, aducem în atenţia dumneavoastră cteva date despre ştiinţa de carte din satul Cordăreni.Cultura feudală începe să se manifeste tot mai mult în Ţările Române , în sec. Al XV- lea, când apare scrisul în limba română.
Date despre Cordăreni, unde să se facă menţiuni privind aspecte culturale, nu avem decât tangenţiale, începând cu secolul al XVII lea , aşa cum ar fi un document redactat la Cordăreni, în anul 1616, când 2 locuitori, Rugină şi Arbore au participat la vânzarea unei părţi de moşie, unde s-a întocmit un act pe care l-au semnat.
În anul 1635, T. Arbore, din Cordăreni, participa la hotărnicia Dumenilor, sat învecinat, neexcluzându-se faptul că el avea cunoştinţe de limba slavonă, pentru că trebuia să citească documentul de proprietate scris în slavonă.
În 1642, T. Gherman, din Cordăreni, participă la hotărnicia moşiei între fraţii ce o stăpâneau şi semnează documentul întocmit.
În Catagrafia din 1774, se poate citi că în Cordăreni, la acea vreme erau 2 preoți, 1 diacon şi 2 dascăli, iar în 1845 sunt menţionaţi 7 preoţi, 4 dascăli cu slujbă la biserică, 2 preoţi şi 1 diacon fără slujbă, fapt ce ne face să credem că se ocupau cu învăţarea scrisului şi cititului în rândul copiilor etc.
Prima menţiune documentară despre frecventarea cursurilor şcolare în satul Cordăreni, este facută într-un document din decembrie 1859, în care se arată că în clasa I erau cuprinşi un număr de 18 elevi, iar în clasa a II a frecventau cursurile şcolare 7 elevi.
Se poate trage concluzia că Şcoala Cordăreni, a funcţionat cu cel puţin un an înainte de anul 1859, atât timp cât în anul 1859 – 1860 avea înscrisă elevi în clasa a II a .Documentul precizează că profesorul şcolii care era şi director era Ghe. Mardare.
Presupunem că Şcoala din Cordăreni, a fost din cele mai vechi din zonă, pentru că în anul şcolar 1859 – 1860, erau înscrişi elevi din Vorniceni, comună alăturată la 6 km depărtare.
Edificator pentru istoria şcolii este un alt document din 1861, unde se precizează că un număr de elevi lipsesc de la şcoală din cauza frigului pentru că „ posesorul nu voieşte a da lemne”.
Tot în acest document se fac referiri şi la programa şcolară, din care reiese că elevii erau învăţaţi să citească şi să silabisească începând cu biografia despre Ion Tăutu şi Miron Costin, să înveţe despre istoria naturală, împărţirea timpului, scriere şi numărare, rugăciuni de la Numele Tatălui Împărat Ceresc şi până la finitul Psalm 69, iar ca învățător este amintit Ion Răducănescu.
Un local de şcoală a fost construit de către arendaşul P. Uhrinovschi clădită din zid, dată elevilor după mai multe reclamaţii făcute de înv. N. Chuman, Ministerului Cultelor şi al Instrucşiunilor.
În 1885, şcoala a ars, când a ars şi o parte din sat.După anul 1885 s-a construit o altă şcoală din bârne.
Un lucru deosebit pentru şcoală este faptul că în anul 1859 C. Butureanu a inspectat şcoala din Cordăreni şi cea de la Păltiniş, dintre primele şcoli săteşti şi a constatat că nu aveau nici un fel de material didactic, determinându-l să facă un raport către Epitropia Şcolilor. Propune ca fiecare şcoală să aibă o „ grădină întinsă în care să se semene verdeţuri pentru mâncare şi cereale pentru ca elevii să simtă gustul agriculturii”.
Începând cu anul 1893 am putut consulta un registru cu Sigiliul Regal de Inspecţii Şcolare.
Redăm în continuare primul proces verbal din 24 noiembrie 1893 de la Şcoala Cordăreni, de inspecţie şcolară:
STAREA LOCALULUI – Bunişoară
STAREA MOBILIERULUI ŞCOLAR – Bănci lungi în stare mediocră
ŞCOALA SUB RAPORTUL CURĂŢENIEI – Are nevoie de întreţinere mai bun
VENTILEAZĂ CLASELE LA TIMP? – Nu de ajuns
ŞCOLARI PREZENŢI PE CLASE – Clasa I – 23
– Clasa a II a – 11
– Clasa a III a – 5
– Clasa a IV a – 43
SPAŢIUL SĂLILOR ÎN RAPORT – Suficient pentru 40-45 de
CU NR. ŞCOLARILOR şcolari
CUM SE ŢINE APA DE BĂUT? – În cofă
ARE COMBUSTIBIL – În parte
ŞCOLARII FAC EXERCIŢII – Să se facă conform
CORPORALE ŞI CÂNTARI Regulamentului
CE ÎNFĂŢIŞARE DE SĂNĂTATE – În clasă am observat că se
PREZINTĂ ŞCOLARII permite elevilor să stea legaţi la gât. Să se facă inspecţii din când în când înainte de lecţii la curăţenie şi îmbrăcăminte.
STAREA ARHIVEI Secţia Registratură să se închidă cu proces verbal semnat de învăţători

CONDICA DE PREZENŢĂ Să se noteze subiectele la fiecare profes nr. copiilor prezenţi

LUCRU MANUAL Împletituri din paie şi îmbrăcarea din tipuri

DIVERSE ÎNVĂŢĂTURI – Revizor

La Şcoala Cordăreni se desfăşurau exemenele pentru clasa a V a , aşa după cum reiese din procesul – verbal întocmit pentru zilele de 9,10,11 iunie 1913, când elevi din Vorniceni, Arborea, Cordăreni, Şipoteni, Cracalia, şcoli apropiate, au desfăşurat examenul de clasa a V a la Cordăreni.
În anul şcolar 1939 la Cordăreni erau înscrişi elevi pe clase după cum urmează:
Clasa I – 103
Clasa a II a – 47
Clasa a III a – 32
Clasa a IV a – 43
Clasa a V a – 34
Clasa a VI a – 2
Clasa a VII a – 4
În anul şcolar 1961 – 1962 la Cordăreni erau înscrişi elevi pe clase după cum urmează:

Clasa I – 53
Clasa a II a – 43
Clasa a III a – 41
Clasa a IV a – 5
Clasa a V a – 53
Clasa a VI a – 50
Clasa a VII a – 43

Începând cu anul 1964 – 1965 s-a trecut la învăţământ de 8 clase, iar în anii 1972 – 1973 la Şcoala Cordăreni învăţau elevi în clasele a IX a şi a X a .
Până în anul 1990 la Şcoala Cordăreni au frecventat cursurile elevi din prima treaptă de liceu, profil mecanic şi agricol.
Pentru desfăşurarea practicii şcolare, în anul 1980 s-a dat în folosinţă atelierul şcolar dotat cu bancuri de lăcătuşerie, menghine, truse scule, aparat sudură, maşină de găurit etc.
Actualul local de Şcoală s-a inaugurat în 1969 pe 26 octombrie, pe locul unei foste şcoli construite în anul 1924, cu 8 săli de clasă, laborator, bibliotecă, cabinete director şi secretariat, contabilitate, cancelarie.
În anul 2014 a fost dată în folosinţă actuala grădiniţă, cu 3 săli de clasă, încălzire centrală, apă curentă etc.

Redăm mai jos lista directorilor de şcoală începând cu anul 1958:
Gh. Mardari sept 1858 –sept 1860
I.Răducănescu sept 1860 – oct 1862
I.Chuman 13.10.1862- 01.09. 1867
I.Popeanu 01.09.1867 – 01.09. 1869
I.Ionescu 01.09.1869 – 08.05.1972
C. Lelescu 08.05- 30.09 1972
Gh. Romanescu 30.09.1872 – 08.04.1873
N. B. Nimereanu 08.04 – 31. 08 1873
D. Gheorghian 31.08.1873 – 01.03.1875
N. B. Nimereanu 01.03.1875 – 01.09. 1877
Al. Cândescu 01.09. 1877 – 01.03.1882
N. Chuman 01.03.1882 – 01.09.1894
Gh. Bălineanu 01.09.1894 – 01.09.1909
Gh. Diaconescu 01.09.1909 – 01.09.1922
T. Dumitriu 01.09.1922 – 01.09.1960
V. Lungu 01.09.1960 – 01.09.1961
Th. Ungureanu 01.09.1961 – 01.09.1966
J. Drăguş 01.09.1966 – 01.09.1967
L. Irimia 01.09.1967 – 01.09.1969
M. Munteanu 01.09.1969 – 01.09.1972
C. Şchiopu 01.09.1972 – 01.09. 1974
C. Gologan 01.09.1974 – 17.09.1975
V. Albu 18.09.1975 – 13.03.1976
C. Gologan 14.03.1976 – 03.1990
S. Chiorăscu 03.1990 – 31.08.1990
C. Gologan 01.09.1990 – 03.2010
C. Munteanu 03.2010 – 31.08.2010
A. Abuhai 01.09.2010 – 06.02.2012
C. Lungu 07.02.2012 – 08.06.2012
A. Abuhai 11.06.2012 – 31.08.2012
C. Gologan 01.09.2012 – 31.08.2014
A. Abuhai 01.09.2014

ȘCOALA GRIVIȚA

Școala Generală Grivița a luat ființă în anul 1918, având ca învățători și director pe Gheorghe Nicolae.La început școala a funcționat într-o casă particulară, iar începând cu anul 1924 se dă în folosință o școală cu 2 săli de clasă, în una din ele având scenă, ținând loc și de cămin cultural.
În anul 1962 se dă în folosință la Grivița un nou local cu 2 săli de clasă, iar în jurul anului 1965 se mai adaugă 2 săli de clasă la acest local.
Școala a funcționat cu clasele I-IV, iar începând cu anul 1969 a funcționat cu clasele I-VIII, până în anul 1982.
Vechiul local , din 1924 a fost dărâmat, iar pe locul său a fost construită o școală prin Banca Mondială cu 2 săli de clasă, cancelarie, sala de materiale, care a fost folosită pentru grupa de grădiniță cu încălzire centrală, apă curentă etc.
Începând cu anul 1982, elevii claselor V-VIII urmează cursurile la Școala Nr. 1 Cordăreni, la Grivița rămânând clasele I-IV simultane.
Redăm mai jos lista directorilor de școală:
D. Irimescu 1938 – 1941
Simion Marholeac1941 – 1944
Victor Gasner1949 – 1952
Elena Pavel 1952 – 1955
Elena Meleu 1955 – 1958
Ecaterina Parasca 1958 – 1962
Dumitru Boghițoiu 1962 – 1965
Constantin – Teodorescu 1965 – 1967
Stratica Teodorescu 1967 – 1969
Constantin Teodorescu 1969 – 1974
Elena Cuzub 1974 – 1982
Haldan Stelian 1982 – 1995.

Începând cu anul 2012 elevii claselor I-IV învăță la Școala Nr. 1 Cordăreni.

ȘCOALA SLOBOZIA

Școala de la Slobozia s-a înființat în anul 1918 și a funcționat în case ale sătenilor, mai mult în casa LUTIC, până în anul 1948.Din anul 1948 școala a funcționat în casa donată de boierul Ferhat, care există și astăzi. La început a funcționat cu clasele I-IV, iar din 1958 a devenit cu clasele I-VII până în anul 1964,iar din anul 1964-1965 funcţionează cu clasele I-VIII până în anul 1982 când rămâne cu clasele I-IV și grădinița școlară.
Începând cu anul 1996, reducându-se numărul elevilor, școala se desființează, elevii urmând cursurile școlare la Școala Nr. 1 Cordăreni.
Ca directori ai școlii Slobozia amintim:
Ghe. Purtuc 1918 – 1919
D. Teodoriu 1919 – 1923
I. Atodiresei 1923 – 1925
I. Popovici 1925 – 1928
Zoa Teaciuc 1928 – 1929
Mihai Veșniuc 1929 – 1937
Mihai Arimescu1937 – 1944
I.Nicoloae 1944 – 1945
V. Manoilă 1945 – 1946
Mihai Airinei 1946 – 1950
Valerian Sănculei 1950 – 1952
Ghe. Adochiței 1952 – 1955
Florica Scripcaru 1955 – 1957
Eugenia Humelnicu 1957 – 1958
Mihai Munteanu 1958 – 1969
Adela Munteanu 1969 – 1974
Mihai Munteanu 1974 – 1982
Adela Munteanu 1982 – 1996

BISERICA SFÂNTUL NECULAI CORDĂRENI

Așa după cum se cunoaște, fiecare sat își avea în Evul Mediu câte o biserică, preoții fiind cei cu știință de carte, care participau de multe ori la hotărnicii ale moșiilor.
Mențiuni documentare despre biserica din Cordăreni, avem mai târziu, însă cu siguranță există în 1658, când este amintit într-un document preotul Păntilei.
Biserica o găsim menționată pentru prima dată, într-un document din 4 noiembrie 1765, când în urma unei măsurători a moșiei, revine lui Hardici proprietar la Cordăreni, partea de moșie unde este ”Biserica cea de piatră”. În apropiere se află ”încă o altă biserică cea din Seliște” unde se slujește dumnezeiasca liturghie, tot pe teritoriul moșiei Cordăreni.
Numărul slujitorilor din biserici era destul de mare, așa cum se menționează în documentele pe care le-am studiat cum ar fi:Catagrafia din 1774 și 1820.
În ultima fiind amintiți 7 preoți, 4 dascăli, 3 diaconi din care 2 preoți fără slujbă la biserică, fiind posibil ca aceștia să se fi ocupat cu învățarea scrisului, socotitului și cititului în rândul copiilor de boierisau chiar a țăranilor dornici de carte din Cordăreni.
Într-un document din 1861 se arată care era programa şcolară cum ar fi: rugăciuni de la Numele Tatălui, Împărat Ceresc și până la finitul Psalm 69.
Actuala biserică Sf. Neculai de la Cordăreni, a fost construită din zid de cărămidă în anul 1869, în locul altei bisericuțe ce fusese din lemn, arsă în 1859 când a ars și o parte din Sat.
Biserica din 1869, a ars în anul 1885 și se repară în același an de către enoriași și preotul Ion Cristea cu soția sa Casandra și Ion Gagea Comerciant.
O altă reparație a bisericii este făcută în anul 1901 de familia Profira Ghe.Măcărăscu, iar ca preot era Dumitru Grigorescu, ginerele acesteia, până în 1910 când trece protoiereu la Protoieria Dorohoi.
În 1930 era paroh preotul Constantin Grigorescu.Începând cu anul 1939 paroh este preotul Ioan Leonte, absolvent al facultății de teologie din Cernăuți, care slujește până în anul 1985, fiind născut în anul 1910 la Popeni-Broaşte și deservește cele 4 Biserici din Cordăreni.
În anul 1985 paroh este numit preotul Maricel Ostafie care deservește mai mulți ani cele 3 biserici.
În această perioadă se construiește pe lângă Biserica Sf. Neculai, Casa Praznicală cu ajutorul enoriașilor și în special al epitropului Ioan Lohan.
În prezent preotul Maricel Ostafie este preot paroh la Biserica din Dumeni Comuna George-Enescu.
Din anul 2008 la Biserica Sf. Neculai din Cordăreni, este numit paroh, preotul Sebastian Cazaciuc, care duce exemplar misiunea încredințată, având cântăreț pe Neculai Andriescu.În luna aprilie la Biserica Sf. Neculai a slujit la vecernie Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei cu un sobor de preoți de la protopopiatul Dorohoi.

PAROHIA ”NAȘTEREA MAICII DOMNULUI” – GRIVIȚA

Satul a fost înființat pe moșia Cordăreni și Șipoteni, care a fost în stăpânirea mănăstirii Doljești.
În anul 1878 au fost împroprietăriți 50 de locuitori din Cordăreni, 10 din Corlăteni, 30 din Broscăuți, 14 din satele Șipoteni și Dumeni., care primesc 40 de fălci de pământ.
Numele satului s-a dat în amintirea eroismului soldaților români la cucerirea redutei Grivița în 1877.
Noul sat Grivița este menționat oficial în 1887, fiind învecinat cu Grivița Veche. În perioada următoare ambele sate sunt cunoscute cu nemele Grivițele sau Grivița.Credincioșii din satul Grivița au fost deserviți religios de preotul paroh de la Cordăreni.
În perioada anilor 1936-1938 s-a construit prin strădania preotului Grigorincu Constantin, paroh la parohia Cordăreni, cu ajutorul credincioșilor din Grivița, o biserică din bârne cu hramul Nașterea Maicii Domnului, asemănătoare cu cea de la Slobozia.
La biserică a slujit după 1939, preotul Ioan Leonte, de la parohia Cordăreni.Începând cu anul 1985 la Biserica de la Grivița a slujit preotul Maricel Ostafie de la parohia Cordăreni.
Din anul 2002 s-a înființat Prohia Satul-Nou-Grivița, a fost numit paroh, preotul Mîrzan Dumitru.
Prin strădania acestui inimos preot paroh și a credincioșilor s-a refăcut Casa Parohială,s-a construit Casa Praznicală pictată în interior, iar în prezent se execută importante lucrari la Biserică

BISERICA SLOBOZIA CU HRAMUL ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Slobozia este menţionat în 1772 sub numele de Cordărenii lui Afenduli, în 1774 cu numele de Cordărenii lui Gafencu sau Cordărenii Gafencului, iar din anul 1887 până în anul 1892 apare cu numele de Slobozia.
În Catagrafia din anul 1772 în satul Cordărenii lui Afenduli sunt menţionaţi 2 preoţi, deci cu siguranţă există o biserică, şi anume preotul T. Roşca şi preotul Iordache Teodorescu.
În anul 1833 se construieşte biserica din bârne, după alte surse din 1812, urme fiind, credem,actuala Capelă din Cimitirul Slobozia.
În Slobozia se construieşte un alt lăcaş de biserică, în perioada 1932 – 1938, în aceeaşi perioadă cu biserica de la Griviţa, folosindu-se aceeaşi tehnică de lucru sau au fost realizate de acelaşi meşter.
În anul 1874, la parohia Adormirea Maicii Domnului, formată din satele Cordăreni Gafencu şi Ghinghioaia era preotul I. Popeanu, care din 1894 era paroh la Cordăreni, parohie din care făcea parte şi filia Slobozia.
La această biserică până în anul 2002 au slujit preoţi de la parohia Cordăreni, amintindu-l pe preotul paroh Ioan Leonte, care slujeşte din 1939 până în 1985.După 1985 la biserica Slobozia slujeşte preotul paroh de la Cordăreni – preotul Maricel Ostafie.
Odată cu reînfiinţarea parohiei Slobozia – Cordăreni în anul 2002, a fost numit preotul paroh Olteanu Nicușor – Irinel.
În timpul preotului paroh mai sus amintit, s-au executat lucrări de consolidare a bisericii, s-a refăcut pictura.
Din anul 2011 la biserica Slobozia este numit paroh, preotul Paveliuc Alexandru, care construieşte împreună cu credincioşii din parohie, Casa Praznicală, ce va fi sfinţită în octombrie 2018.

BISERICA SATUL – NOU
NAȘTEREA MAICII DOMNULUI

Satul s-a înființat în anul 1880 prin împroprietărirea unor însurăței pe moșia Satului Cordăreni.Noul sat s-a înființat în marginea de vest,nord-vest a vechiului sat Cordăreni.
La această împroprietărire au primit câte 2 fălci și 40 prăjini fiecare din cele 50 de familii tinere, 11 din satul Cracalia, 9 din satul Broscăuți, 8 din satul Cordăreni-Gafencu( actualul sat Slobozia), 5 din satul Corlăteni, 3 din satul Popeni- Mavrodin , 5 din satul Liveni, 5 din satul Liveni-Vârnav.
Oficial Satul – Nou este menţionat în anul 1904, până în anul 1965, când este unificat cu Satul Cordărenii-Vechi în care este înglobat și Satul Slobozia.
În anul 1912 Satul Cordărenii-Noi avea 53 de case cu 247 de locuitori. Religios locuitorii satului au făcut parte din Parohia Cordăreni până în anul 2002 când s-a înființat Parohia SATUL – NOU – Grivița, pentru care a fost numit preotul paroh MÎRZAN DUMITRU.
În jurul anului 1927, prin strădania preotului Grigorincu Constantin de la parohia Cordăreni, cu cu ajutorul sătenilor, în localitatea Satul – Nou, s-a construit Biserica cu Hramul Nașterea Maicii Domnului, construită din paiantă.
În prezent prin grija preotului paroh Mîrzan Dumitru au loc la aceasta biserică lucrări de mărire a fostului spațiu și consolidare.